Peste 800 de mii de tone de CO2 nu ar mai ajunge în atmosfera europeană dacă autorităţile publice ar opta pentru achiziţionarea exclusiv de calculatoare eficiente din punct de vedere energetic. Dacă ţări din Uniunea Europeană au început de ceva timp să ia măsuri pentru susţinerea achiziţiilor publice verzi, în România situaţia nu este deloc roz. Deși la nivel european ţinta asumată voluntar pentru achiziţii publice verzi era de 50% până în 2010, România abia ajunge la un procent de 20%.

La sfârșitul lunii iunie, Ministrul Mediului, Laslo Borbely, a declarat că speră ca până la finele anului, să finalizeze Legea Achizițiilor Verzi, care să impună condiții clare de protecție a mediului în caietele de sarcini. Astfel, legea ar obliga autoritățile publice ca din totalul achizițiilor publice un anumit procent să fie verde, pe care apoi să-l raporteze.
„Dacă această lege va apărea, avem șansa ca până în 2013 să atingem ținta de 50% achiziții publice verzi. În momemntul de față nu există nicio statistică clară a situației pentru că nimeni nu este obligat să raporteze ce fel de achiziții fac", a declarat Lavinia Andrei, președintele Asociației Terra Mileniul III.

Autorităţile publice, imbold pentru dezvoltare durabilă

Potrivit Manualului pentru Achiziţii Publice Verzi elaborat de Comisia Europeană, autorităţile publice din UE cheltuiesc aproximativ 1.5 miliarde euro pe an pentru achiziţionarea de produse şi servicii, ceea ce este echivalentul a 16% din Produsul Intern Brut UE. Folosind puterea lor de cumpărare pentru a opta pentru bunuri şi servicii care protejează mediul, ele pot aduce o contribuţie importantă pentru dezvoltarea durabilă.
Achiziţiile publice verzi acoperă zone precum cumpărarea de computere și clădiri eficiente din punct de vedere energetic, echipament de birou realizat din produse din lemn provenit din păduri administrate durabil, hârtie reciclată, maşini electrice, transport public ecologic, catering cu alimente organice, electricitate provenind din surse de energie regenerabile şi sisteme de aer condiţionat cu un consum redus de energie.
Achiziţiile verzi se referă de asemenea şi la influenţarea pieţei prin puterea exemplului. Prin promovarea achiziţiilor verzi, autorităţile publice pot stimula industria să dezvolte tehnologii ecologice. De asemenea, în anumite cazuri precum transportul public sau calculatoare, impactul achizițiilor verzi ar fi și mai mare, întrucât instituţiile publice comandă o parte largă a pieţei.

Teoretic, se poate

Potenţialul achizițiilor publice verzi (APE) a fost scos în evidenţă pentru prima dată în Comunicarea Comisiei din 2003 privind politica integrată a produselor, în care statelor membre li se recomanda să adopte, până la sfârşitul lui 2006, planuri naţionale de acţiune pentru APE. Noul cadru juridic pentru achiziţiile publice a adus precizări în legătură cu modul în care cumpărătorii din sectorul public pot să includă consideraţii de natură ecologică în procesele şi procedurile lor de achiziţii, transpus în legislația românească prin OUG 34/2006.
Prin Strategia UE de dezvoltare durabilă revizuită (iunie 2006) a fost stabilit obiectivul politic pentru 2010, şi anume de a ridica nivelul mediu al achiziţiilor publice ecologice ale UE la standardul atins de statele membre cu cele mai bune rezultate în 2006.
Această ţintă a fost explicată mai în detaliu prin Comunicarea Comisiei Europene nr. 400 din 16 iulie 2008, unde Comisia propune o ţintă voluntară de 50 % achiziţii publice ecologice care să fie atinsă de fiecare Stat Membru până în 2010.
"Din păcate, în România tot ce e voluntar nu se face, spre deosebire de alte state membre unde autoritătile înțeleg că o țintă voluntară înseamnă de fapt o perioadă de exercițiu, înainte de a veni cu o prevedere legislativă.
Practic, în perioada de aplicare a unei ţinte voluntare îți poți da seama de impactul unei astfel de prevederi și poți elimina diversele bariere apărute în implementare sau poți completa alte elemente precum norme de aplicare sau prevederi în legislația financiară", a declarat Lavinia Andrei.
La nivel european orice țintă voluntară se transformă în timp relativ scurt în țintă obligatorie, ceea ce va fi de așteptat și în domeniul achizițiilor publice ecologice, având în vedere prevederile Strategiei Europa 2020, care are ca obiectiv încurajarea economiei verzi, a adăugat Lavinia Andrei. În opinia sa, cea mai simplă și eficientă modalitate de promovare a economiei verzi este crearea unei piețe adecvate pentru produsele și serviciile verzi.

Beneficiile achiziţiilor verzi

Datele obținute în urma proiectului de cercetare Relief, finanțat de Comisia Europeană au arătat că achiziţiile publice verzi ar aduce numeroase beneficii dacă ar fi adoptate pe scală largă în UE.
Dacă toate autorităţile publice din UE ar cere electricitate „verde", s-ar economisi echivalentul a 60 de milioane de CO2, ceea ce este echivalent cu 18% din angajamentul UE de reducere a gazelor de seră luat sub Protocolul de la Kyoto. S-ar putea realiza aproape aceeaşi economisire dacă autorităţile publice ar opta pentru clădiri eco-eficiente.
De asemenea, dacă toate autorităţile publice europene ar opta pentru toalete şi instalaţii sanitare eficiente în clădirile lor, aceasta ar reduce consumul de apă cu 200 milioane tone (echivalent cu 0.6 % din consumul total al gospodăriilor la nivelul UE).